Rupu Min, Amin Cupru! Cat au castigat liberalii si cat au pierdut locuitorii Muntilor Apuseni!

Reorientarea economica de dupa 1990 spre un orizont opac, blocarea pe termen lung a privatizarilor sau privatizarile paguboase, sunt cauzele care, mana-n mana cu jaful, au ruinat industria romaneasca. In numai doua decenii, smecheri cu tricolor in piept si mana pe portofelul tarii  au vandut Romania pe centura bataii de joc, i-au scos valorile la mezat de doi bani. Aceasta va fi, foarte probabil, si soarta CupruMin Abrud, pe ruta liberala Rupu Min-AminCupru…

Agricultura fără irigaţii a fost un prim pas al tranziţiei spre colaps. Au dispărut apoi, ca-n buzunarul hoţului neprins, combinate chimice, combinate de utilaj greu, rafinării, petrochimia, industria în general. Guvernele post-decembriste şi-au trecut la capitolul dispariţii celebre mamuţi industriali precum Comtim Timişoara, Tractorul Braşov, Danubiana Bucureşti, Doljchim Craiova, Solventul Timişoara, Combinatele de Utilaj Greu din Cluj şi Iaşi, Republica Bucureşti, Soda Ocna Mures, Întreprinderea Mecanică Aiud,  Uteps sau Refractara și câte şi mai câte. Astea sunt realizările pentru care, probabil, am fost primiţi în Uniunea Europeană, ca sa fim transformaţi într-o piaţă pentru mărfuri de second-hand, într-o colonie bogată cu populaţie săracă şi forţă de muncă ieftină.

Industria de neferoase nu face excepţie de la regula jafului. Avem cele mai mari resurse de cupru exploatabil din Europa, dar culmea bătăii de joc, numai la noi cuprul n-are valoare. Ca atare, au fost închise exploatările de cupru şi, implicit, rafinăriile. Aşa au ajuns la fier vechi Ampelum Zlatna şi Phoenix Baia Mare, iar Romania s-a transformat din producător de neferoase în exportator de materii prime. Că aşa-i la noi, tăiem pădurea să ne bucurăm de soare şi de umbra pe care o facem pământului…

Pe aceeaşi cale, pare a se îndrepta şi CupruMin Abrud, unică unitate de profil care merge pe profit şi care beneficiază, la Roşia Poieni, de un zăcământ de cupru estimat la 14 miliarde de euro. Dar, pentru ai noştri guvernanţi valorează infinit mai puţin sau chiar deloc, când e vorba de averea statului. În 2007, ministrul economiei, Varujan Vosganian, şi presedintele AVAS, distinsul senator PNL de Alba, Teodor Atanasiu, au mediat un contract de cooperare cu EnergoMineral Bucuresti, prin care CupruMin s-a ales cu utilaje distruse şi o datorie de 50 milioane de lei. În 2011, Guvernul Boc, sub tutela preşedintelui Traian Basescu, a vrut să vândă zăcământul de cupru  pentru infima sumă de 46 milioane de euro. N-a reusit, dar nimic nu-i pierdut când e vorba de bogăţiile naţionale. Mai nou, acelaşi ministru Varujan Vosganian, care pare a se lipi de Ministerul Economiei ca rugina de fier, a numit la CupruMin un nou director, din afara societaţii, specialist în închideri de mine. Probabil că asta se şi vrea: să se închida mina, pentru ca ulterior să se vândă la preţ derizoriu, în folosul câtorva, dar în detrimentul statului roman, care este unic acţionar la CupruMin.  Dar cine e, până la urmă, statul român ? Teoretic, toţi românii, practic doar câţiva de-ai noştri împotriva noastră…