„Dragobetele saruta fetele”

Astazi sarbatorim DRAGOBETELE, sarbatoarea noastra a iubirii. In mitologia populara romaneasca, DRAGOBETELE este descris ca fiind un tanar frumos, voinic si bun, fiu al Babei Dochia si simbol al fertilitatii si al renasterii naturii.

DRAGOBETELE mai poartă şi numele de „Logodnicul păsărilor„, „Cap de primăvară„, „Năvalnicul” sau „Granguru” în legendele autohtone. Atât originile denumirii de DRAGOBETE, dar şi perioada în care aceasta a fost celebrată pentru prima oară în ţara noastră, sunt controversate . Unii susţin că DRAGOBETELE a început să se sărbătorească în România în urmă cu circa 180 de ani, în timp ce alţii sunt de părere că DRAGOBETE era zeul dac al iubirii, echivalent al lui Cupidon din mitologia romană sau a lui Eros din cea grecească.

Una dintre tradiţiile de DRAGOBETE este aceea ca fetele tinere care vor să afle cum arata „ursitul” lor trebuie să pună sub pernă busuioc sfinţit. Un alt obicei este acela ca fetele să pornească în goană spre sat, iar băieţii să le urmeze. Cei care reuşesc să îşi prindă din urmă alesele, pot să le sărute în văzul lumii. De la acest obicei provine şi zicala „DRAGOBETELE sărută fetele„.

Tot de DRAGOBETE fetele tinere, necăsătorite, aduna zăpada netopită pe care o folosesc apoi în descântece de iubire crezând că ar avea proprietăţi magice. Cu apa provenită de la zăpada adunată de DRAGOBETE, se clătesc pe faţă pentru a deveni mai atrăgătoare. In acest an nu au, insa, aceasta sansa, intrucat lipseste zapada…