Neagra Iulia

In cartierul albaiulian Lumea Noua exista un sector anume care te introduce fara menajamente in adancurile saraciei, ale precarului uman. Aici isi duc existenta, intr-o lume paralela cu civilizatie, oameni parasiti de soarta, rupti de cunoastere si progres.

Printre blocuri şi cămine studenţesti, se reazămă de peisaj bărăci încropite de-a valma, cu garduri într-o rână şi acoperişuri neglijente ca pălăria pe-o ureche surdă, hai-hui şi hidos ţuguiate, precum buzele injectate cu botox de dame subţiri în ruj. Ici-colo, pe sfoară, sârmă sau pălan, stau întinse la uscat rufele purtării viitoare. Zona respectivă arată ca magazia unui negustor de trăsnăi, supărat că a călcat pe greblă: aici, doi saci lângă o uşă de termopan, ce astupă opulent intrarea într-o baracă mai răsărită, dincolo o antenă parabolică înfiptă fudul în zid pleoştit sub tencuială, mai încolo un recipient pentru gunoi, înconjurat de mizerie. La doi paşi distanţă, o gură de canal fără capac pune la cale de întuneric ruperi de picioare pe patru cărări. În sărăcia locului, lătrată de câini visând mămăligă, îşi fac auzită prezenţa câteva orătănii şi nişte porci în devenire, îngrămădiţi într-un spaţiu neindicat dobitoacelor suferinde de claustrofobie. Toate ca toate, dar mirosul, ce îl răspândeşte în jur coteţul porcin, închide geamuri la apartamente, sufocă respiraţia, mută nasul. Dacă s-ar putea filma mirosul, aţi stinge instantaneu televizoarele. Din fericire, nu e posibil aşa ceva, dar locuitorii din blocurile vecine sunt nevoiţi să suporte groaznica duhoare, căci stăpânul porcilor îi sfidează, nu are obraz sau, dacă are, e din şoric. În consecinţă, ar fi cazul ca organele abilitate să facă ordine în zona, fie că e vorba de administraţia locală, fie că e vorba de directia sanitar-veterinara sau de direcţia de sanatate publică. Să se autosesizeze si sa puna lucrurile la punct. Asta cât mai repede, până când nu izbucneşte vreun focar de infecţie…