Cetatea Gârbova

Cetatea din Gârbova a fost construită în centrul localității, în a doua parte a secolului al XIII-lea. Este monument istoric și a fost renovată recent din fonduri europene.

Așezarea de la Gârbova a fost constituită de sașii chemați aici de regele Ungariei, Geza I (1141-1161) pentru a apăra granițele voievodatului. Cetatea a fost construită în centrul localității de către greavul sas Herbord de Wrbow, în a doua parte a secolului al XIII-lea. Reședința nobiliară era fortificată cu un zid care delimita o incintă circulară și dispunea de un donjon romanic. În secolul al XV-lea cetatea este vândută, devenind proprietatea comunității. Donjonul romanic a fost transformat în turn-clopotniță, i s-a adăugat o nouă incintă fortificată și a fost construit un turn de poartă cu două etaje, numit și „turnul slăninilor”. Înăuntru, chiar sus în turn, clopote impunătoare bat întru amintirea trecutului.

În timpul înaintării spre Alba Iulia a oștilor lui Mihai Viteazul, în anul 1599, după victoria de la Șelimbăr, ca urmare a faptului că populația Gârbovei s-a opus rechizițiilor impuse de starea de război, a fost trimis un detașament de soldați, prilej cu care fortificația a suferit mari pierderi. Abia în 1625 locuitorii au refăcut-o și au restaurat biserica din centrul satului. Între anii 1657-1661 așezarea este devastată de oastea turcească. Pentru ultima dată, cetatea Gârbovei a fost asediată și cucerită în timpul revoltei curuților din anul 1703.

O recentă renovare a Cetății Gârbova a avut loc de curând, din fonduri europene, iar duminică, 15 iunie, s-a marcat această realizare printr-un moment festiv. Etnici sași, majoritatea plecați în Germania, au ținut să participe la acest eveniment care a debutat cu o slujbă religioasă oficiată în Biserica Evanghelică din Gârbova. Cu ocazia inaugurării, organizată în curtea interioară a cetății, s-a făcut și un scurt istoric al cetății.

Dupa inaugurare, s-a ținut la cetatea din cimitir un scurt moment de reculegere pentru eroii localității, urmat de o tradițională sărbătoare câmpenească, pigmentată cu muzică populară săsească și românească.