Administratia locala din Livezile vrea sa amenajeze un teren de fotbal in panta. Suprafata pentru arena sportiva a fost donata de biserica ortodoxa din localitate, dar apartine, de drept, bisericii greco-catolice.
În Livezile, actualitatea nu e la ea acasă. Un panou din fața primăriei sesizează aspectul. Cladirea primăriei, amplasată la poale de biserică în deal, apare în peisaj ca un păcătos la spovedanie, ca o gospodărie părăsită de stăpân plecat la muncă peste hotare. După poarta într-o rână de la intrarea în curtea primăriei, o dacie ieșită la pensie așteaptă programul Rabla. A fost, pe vremuri, mașina primarului, acum nu mai e decât un mobilier ruginit, în consens cu aspectul clădirii ce adăpostește biroul întâiului gospodar al comunei. Pe o ușă târzie, înfiptă în pereți cu tencuială căzută, o hârtie prinsă-n pioneze indică șters că dincolo de prag mai-marele livezenilor gândește, împreună cu secretarul, pe criteriul muncii în echipă, strategii de bunăstare colectivă. E nevoie stringentă de astfel de strategii, pornind de pe hotar, traversând curtea primăriei, placată cu asfalt sezonier, și până în biroul primarului, unde o salariată face ordine în grabă, surprinsă de oaspeți nepoftiți la fața locului.
Până să vină primarul de la Măgina, coborâm trepte roase de neliniști confuze și ne îndepărtăm de primărie, să nu ne accidenteze vreo țiglă picată din senin. Pe zidul exterior al clădirii, sub o instalație electrică uitată atârnând de la sărbătorile din iarna trecută, tricolorul și stegul Uniunii Europene sunt neglijate de indiferență colorată cu rugină. În context, plăcuța identificând importanța instituției găzduită